* *

V A fost odata o pasare ...

2008-04-23T15:01:00.005+03:00

A fost odata o pasare. Impodobita cu o pereche de aripi desavarsite si pene stralucitoare, colorate si minuate. In sfarsit, o vietate creata ca sa zboare libera si sloboda in cer, sa-i bucure pe cei care o zaresc.
Intr-o zi, o femeie vazu pasarea si se indragosti de ea. Ii urmari zborul cu gura cascata de uimire, cu inima batandu-i mai repede, cu ochii stralucindu-i de emotie. Se indemna sa zboare impreuna cu ea si amandoua calatorira prin cer intr-o armonie desavarsita. Ea admira, venera, proslavea pasarea.
Dar ii veni atunci un gand: poate ca pasarea vroia sa cunoasca cine stie ce munti indepartati. Si femeia se simti infricosata. Infricosata cu nu va mai simti niciodata acelasi lucru pentru alta pasare. Si se simti invidioasa, invidioasa pe capacitatea de zbor a pasarii.
Si se simti singura.
Si cugeta: " Am sa instalez o capcana. Data viitoare cand va veni pasarea, ea nu va mai pleca."
Pasarea, indragostita si ea, reveni a doua zi, cazu in capcana si fu inchisa in colivie.
Si ea privea zilnic pasarea. Avea la dispozitie obiectul pasiunii sale si-l arata prietenelor ei, care comentau: "Dar tu esti cineva care are totul." Intre timp, incepu sa se produca o ciudata transformare: cum avea pasarea la dispozitie si nu mai era nevoita sa o cucereasca, isi pierdu interesul pentru ea. Pasarea, nemaiputand sa-si dea glas sensului vietii sale, incepu sa slabeasca, pierzandu-si stralucirea, se urati - si femeia nu-i mai dadea nici o atentie, multumindu-se doar sa o hraneasca si sa-i curete colivia.
Intr-o buna zi, pasarea isi dadu duhul. Femeia fu cuprinsa de o adanca tristete si-si ducea zilele cu gandul la ea. Nu-si amintea insa de colivie, isi aducea aminte doar de ziua cand o vazause pentru prima oara zburand multumita printre nori.
Daca s-ar fi observat pe sine insasi, ar fi descoperit ca ceea ce o emotiona atat de mult la pasarea aceea era libertatea ei, energia aripilor ei in miscare, nu trupul ei fizic.
Fara pasare, si viata ei isi pierdu sensul si moartea veni sa-i bata la usa. "De ce ai venit?", o intreaba ea pe moarte.
"Pentru ca tu sa poti zbura iarasi cu pasarea in cer" , raspunse moartea. "Daca ai fi lasat-o sa plece si sa se intoarca nestanjenita, ai fi iubit-o si admirat-o si mai mult; acum insa ai nevoie de mine ca sa o reintalnesti."
Paulo Coelho

IV O greseala ...

2008-04-22T21:26:00.013+03:00

tic ... tac ... tic ... tac ... ce obsesie si timpul acesta! ma inec in suvoiul timpului ... il simt cum se scurge pe langa mine . dar eu nu ma opun . il las si scriu mai departe .
ce folos sa te opui? oricum ne invinge el o data si-odata . si cand te gandesti ca suntem singurii vinovati . da! ... noi ... noi l-am impartit in zile si ani . noi si numai noi .
nerozii!! daca l-am fi lasat sa zaca acolo printre dunele desertului sau sub apele marilor ... dar nu! ... noi am vrut sa-l eliberam iar el ne-a facut robii lui . acum il slujim acestui zeu pe nume TIMP . este numai vina magilor . ei l-au facut din nisipul desertului si din stelele cerului . si este atat de mare! credeau oamenii ca vor putea stapanii acest zeu . ce mare greseala . dupa ce l-au creat, el nu le-a dat oamenilor decat o boaba de nisip pe nume "clipa" . si din aceasta boaba traim fiecare moment al vietii precum mort ce asteapta intuericul Pamantului. ce clipa neagra! mai neagra decat abisul in care este suspendata ... este numai vina magilor ... sau poate doar a mea ... n-ar trebui sa ma gandesc la timp ...
se gandeste el la mine ...

III inGeRul Negru

2008-04-22T20:55:00.005+03:00

venise la mine .
fara nici o explicatie .
fara nici o parere de rau .
venise pur si simplu .
el
singurul adevar nascut din cenusa
vremii .
era schimbat . si tacut . o liniste
glaciara plutea intre noi . un frig
sideral .
ma privea de parca ar fi vrut sa-mi
spuna ceva .
dar nu erau cuvinte . doar o tristete
de nedescris .
dupa un timp a devenit transparent .
trupul i s-a subtiat
s-a inaltat . prelung .
atunci am observat ca
era imbracat in negru .
negru transparent .
o durere izbucni din toate colturile .
ca un tremur nervos sfasaiind
culorile .
forma aceea incerta statea in
fata mea . nu
trup desirat atarnand in aer .
fara sa se sprijine de ceva .
era el.

II ...

2008-04-22T20:21:00.008+03:00

Unde sunt toti
Cand nu mai poti sa suporti?
Cand prea multe porti sunt inchise
Cand prea multe cruci porti?
. .......... .
Iar se-ntuneca cerul
In suflet imi aluneca genul
Si ochii care ma priveau cald
Se uita acum in alta parte
. .......... .
Uitarea a scris o carte
Pe care am citit-o si am uitat-o
Dar am promit-o
Si am plimbat-o
Peste vechile mele rani
. .......... .
Caci am baut otrava din cani
Pana la fund
Si acum zilele-mi ascund lumina
Lasandu-ma cu portile
Sa-mi port vina
. .......... .
Iar lumea se stramba
Si lanturile incep sa stranga
Tot mai tare
Si cand incep sa fiu pregatita de plecare
. .......... .
Cineva ma tot pune sa incerc
. .......... .
Nu ma lasa sa plec
. .......... .
Imi deschide usa si nu ma lasa sa trec
. .......... .
Ma uit in stanga si-n dreapta si toti dispar
Lasandu-ma singura printre monstrii
. .......... .
Afland cosmaruri despre lumea in care traiesc
Si totul pare firesc.